Psihoterapia sistemică de familie și cuplu este un tip de psihoterapie care folosește ca metodă de lucru metafora sistem care spune că oamenii se află în relație de interdependență unii față de alții, formând subsisteme și suprasisteme care respectă legile sistemului.
Acesta este însemnat că psihoterapeutul specializat în acest abordare va căuta să explice cum apar și cum se mențin problemele clienților și vor construi strategiile de intervenție focalizând-se pe relații în care sunt prinși indivizi (perspectivă sistemică) nu numai pe ceea ce simt sau gîndește individul ( intrapsihic).
Astfel, pentru o persoană care acuză o stare de frică nedefinită, inexplicabilă (anxietate), un psihoterapeut sistemic nu este interesat numai de ceea ce simte, ce ganduri are persoana care manifestă problema ci este interesat și de relații în care este prinsă acea persoană și legătura dintre probleme (starea de anxietate) și aceste relații. Experiența arată că schimbarea relațiilor are efect asupra indivizilor. În cazul persoanei din exemplul nostru, care manifestă teama nedefinită, schimbarea relațiilor cu persoane semnificative (de obicei familia) are efect asupra stării interioare a individului putând duce la dispariția starilor problematice. Pe baza acestor ipoteze un psihoterapeut sistemic va fi interesat să acționeze pentru schimbarea relațiilor, invitând în terapie persoane semnificative pentru ”pacientul identificat”,
În cazul în care nu se reușește aducerea in terapie a persoanelor semnificative se poate lucra sistemic cu un singur individ (cel care poarta simptomul), ajutând să fie schimbate percepția asupra relațiilor.
O schimbare semnificativă la nivelul unui individ poate influența schimbarea în întregul sistem. Psihoterapia sistemică de familie și cuplu este o umbrelă generală pentru mai multe curente de psihoterapie care au baza metafora sistemică (se focalizează pe relații): terapia structuralistă, strategică, transgenerațională, experiență de familie, cognitiv-comportamentală sistemică, eriksoniană de familie, narativă , focalizată pe soluție, colaborativă, dialogică etc. Psihoterapeutul pentru cuplu și familie folosind o abordare integrativă în care multe din abordările menționate mai sus sunt unite în mod coerent în jurul metaforei sitemului.
