Dictionar Psihologic

Psihoterapie – este o formă de tratament al suferinţei psihice prin mijloace strict psihologice, care presupune o relaţie de îngrijire a clientului de către psihoterapeut printr-o acţiune psihologică sistematică, structurată, având la bază un sistem teoretic-conceptual bine pus la punct. Este un proces complex de tratament, centrat fie pe reducerea unor simptome jenante pentru pacient, a unor inhibiţii, fie pe reechilibrarea şi reconstrucţia personalităţii.

Consiliere psihologică– proces intensiv de acordare a asistenţei psihologice pentru persoane normale, care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient sau care parcurg o perioadă de criză. Este o activitate profesională efectuată de un psiholog consultat în calitate de expert în domeniul vieţii afective (consiliere conjugală, relaţională) sau al vieţii sociale (consiliere şi orientare şcolară, profesională).  Problemele abordate prin consiliere sunt mai puţin severe (tulburări cu caracter reactiv, probleme familiale, impas existenţial, crize de dezvoltare etc.)

Psihoterapeut – Specialist în domeniul psihoterapiei care dispune de o pregătire  teoretică şi practică structurată, calificat pentru a diagnostica, a aborda şi trata sistematic perturbările emoţionale şi problemele psihice ale clienţilor săi.

Cod deontologic – Psihoterapia, fiind un domeniu aplicativ, deţine un cod de reguli, de îndatoriri profesionale care prescriu utilizarea sa. Este vorba despre Codul etic sau deontologic al profesiei, care conţine o serie de norme de conduită ce se raportează la sistemele de valoare general umane şi care reglementează comportamentul practicienilor în domeniu. Respectarea codului deontologic constituie o garanţie pentru beneficiar, ca şi pentru unitatea, valoarea şi dezvoltarea profesiunii de psihoterapeut. 

Relaţie psihoterapeutică – Relaţia psihoterapeutică este o relaţie de îngrijire profund umană, de încredere, de respect reciproc în care ambii participanţi sunt motivaţi pentru reducerea suferinţei pacientului prin interacţiuni conştiente, stabilite în urma unui acord terapeutic. Reprezintă o relaţie de sprijin din partea terapeutului către pacient, deci o relaţie unidirecţională: singurul beneficiar direct este persoana aflată în dificultate, iar terapeutul se află în situaţia de a oferi  ajutor, fără a aştepta reciprocitate.

Cadru terapeutic – În demersul terapeutic este recomandabilă respectarea unui sistem de reguli esenţiale care reprezintă cadrul terapeutic (zilele şi orele de consultaţie,  durata unei consultaţii,  condiţii de întrerupere şi de reluare a terapiei, onorariul,  comportamentele permise şi nepermise în cadrul relaţiei terapeutice). Psihoterapeutul este cel care propune şi asigură respectarea cadrului terapeutic, ce are ca scop principal ordonarea mentală a pacientului, întărirea capacităţii de control şi autocontrol şi consolidarea unui sentiment de siguranţă şi încredere în terapie.

Psihoterapie de grup – Ansamblu de intervenţii psihoterapeutice asupra tulburărilor şi suferinţelor psihopatologice prin acţiunea specifică a proceselor de grup asupra indivizilor care îl compun. Presupune un ansamblu metode şi tehnici psihoterapeutice care se aplică unui ansamblu de persoane, între care se stabilesc relaţii psihologice reciproce atât manifeste, explicite, cât şi latente, implicite. Terapia de grup se bazează esenţial pe comunicare şi reprezintă un travaliu din care beneficiază fiecare membru al grupului.
Psihoterapie de cuplu – Modalitate de tratament psihoterapeutic care se adresează cuplurilor maritale sau necăsătorite ce întâmpină dificultăţi relaţionale. În aceste cazuri, demersul terapeutic nu vizează probleme personale de profunzime ale participanţilor (aspecte care pot fi atinse în terapia individuală a fiecăruia), ci se urmăreşte conştientizarea şi dezvoltarea  capacităţilor partenerilor de a relaţiona şi comunica adecvat şi eficient în cadrul relaţiei de cuplu. De obicei, în terapia de cuplu se lucrează cu o echipă terapeutică mixtă.

Psihoterapie de familie –  Modalitate de tratament psihoterapeutic care vizează familia ca sistem, centrând acţiunea terapeutică nu pe tulburările individului, ci pe difuncţiile sistemului familial. Această abordare consideră individul cu manifestări psihopatologice (persoana-simptom) ca parte din patologia sistemului şi care exprimă suferinţa întregii familii. De regulă, terapia de familie vizează subsistemul marital, subsistemul relaţiilor dintre copii şi homeostazia interacţiunilor dintre cele două subsisteme 

Anxietate - stare afectiva caracterizata printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz

Adolescenta - etapa de viaţă în care se petrec transformari fizice si psihologice importante, in care adolescentul cauta sa-si defineasca si sa-si afirme personalitatea


Agitatie - activitate precipitată, dezordonată a cuiva aflat într- o situaţie tensionată la care nu reuşeşte să găsească un răspuns potrivit


Comportament - conduita a unui subiect luat in considerare intr-un mediu si intr-o unitate de timp data.


Caracter - felul de a fi, a simţi şi a se purta al unui om; este durabil de-a lungul vieţii


Comunicare - relatie intre indivizi care implica transmiterea intentionata sau nu de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptori.


Conflict interior - situatie in care esti in fata a doua lucruri opuse (dorinte, alternative, solutii) intre care trebuie sa alegi


Deteriorare mentala - vlaguire intelectuala, care se poate datora fie procesului normal de imbatranire, fie unei boli mintale.


Dezechilibrul mental
- anomalie a personalitatii care antreneaza dupa ea inadaptarea sociala.

Depresie - tulburare afectiva caracterizata prin tristete si energie scazuta a persoanei, stare morbida, mai mult sau mai putin durabila, caracterizata indeosebi de tristete si de o scadere a tonusului si energiei


Frica - sentiment de teamă pe care-l trăieşti în prezenţa sau la gândul unui pericol


Fobie - teama irationala si obsedanta referitoare la anumite obiecte sau la anumite situatii.
 
 
Frustrare - lipsă a satisfacţiei atunci când în calea realizării unei dorinţe apare un obstacol


Gelozie - stare care apare din teamă că o persoană iubită să nu o prefere pe alta în locul nostru. Copilul mic este gelos pe oricine cu care împarte iubirea mamei (mai ales pe fraţiori sau surori), iar la adult putem vedea cazuri de gelozie patologică


Impas existential - stare de dificultate în depăşirea unei probleme de viaţă în care persoană simte că nu are resursele de a–i face faţă, apelând de aceea la un ajutor specializat


Inadaptare - simţi această stare când nu eşti integrat în mediul social, profesional, şcolar sau familial în care trăieşti. E însoţită de o stare de disconfort şi izolare care te face ineficient


Maturizare - transformări care în plan psihologic au ca efect formarea personalităţii adulte

Normalitate - o notiune relativa, variabila de la un mediu sociocultural la altul si in timp; este ceea ce se observa cel mai adesea intr-o societate data, la data respectiva.

Situatie de criza - perioada de dezechilibru prin care poate trece un om, un cuplu sau o familie în urma unui eveniment major (pierderea cuiva drag, divorţ, căsătorie, naşterea unui copil, relaţii extramaritale, şomaj, boală cronică, etc.)


Stres - stare de tensiune datorată unor agenţi stresanţi din mediu împotriva cărora persoana caută modalităţi de a se apăra


Singuratate - preferinţă sau constrângere a unei persoane să trăiască singură, însoţită fie de o stare normală, fie de stări depresive şi izolare (mai ales la persoane de vârsta a treia)
 
Simptom - fenomen perceptibil care dezvaluie un proces ascuns.

Succes - sentimentul ca esti valoros in urma unei realizari pe care o ai; fiecare traieste aceasta stare în functie de asteptarile sale si rezultatele obtinute

Timiditate - fel de a fi al persoanei care are putina incredere in sine, se emotionează usor, este inhibata

Temperament - factorii biologici, mosteniti care intra in alcatuirea personalitatii